Viata asa cum este ea

Si poate ca nu-mi doresc sa-mi amintesc asta ,dar nu vreau sa uit ,pentru ca de aici au inceput sa se straga frustrarile .Imi amintesc cand mi-am dorit prima data sa mor sau sa nu ma fi nascut,imi amintesc cand m-am simtit prima data abandonata,lasata balta,cand nimanui nu ia pasat de mine ,cand plangeam sigura sub masa si imi doream sa fiu in alta parte,cand imi doream sa fie cineva alaturi de mine si sa-mi spuna : " O sa fie bine " ..dar nu s-a intamplat si nici nu se va intampla ,pentru ca si acum plang singura si nimanui nu-i pasa.Simt a mia oara sentimentul acela care nu ma lasa sa adormn noaptea fara o lacrima varsata . M-am saturat sa ma chinui sa traiesc si sa reusesc .Poate ca iadul e locul unde ar trebui sa fiu ,poate acolo ma voi simti mai in siguranta si voi simti ca cuiva ii pasa ,desi ma indoiesc .
Multumesc pentru inspiratie